Supernatural

Am asa o lista lunga de filme si seriale care imi plac si care merita un post al lor, incat chiar nu pot sa le rezum in unul singur. Nu, nu o sa fac acum o serie de posturi cu ce-mi place.

Supernatural.
Cred ca acest serial a unit multi oameni. Poate a si despartit. Pentru mine si partenera mea, CherryCo., el inseamna inca un lucru pe care il avem in comun, inca niste personaje pe care sa le impartim si alte sentimente similare. Ea m-a innebunit sa ma uit si nu regret nicio secunda aceasta alegere. A fost cea mai buna. Acum, sunt o parte dintr-o familie minunata.
La acest serial se munceste o gramada (chiar daca cred ca actorii se distreaza pe cinste) ca sa ajunga la perfectiune, ca sa te faca sa crezi cu adevarat in ceea ce-ti prezinta. Cand l-am urmarit prima oara, tot incercam sa ma conving ca nu era real. Era greu. Era prea bine facut. Sunt un ocean de lucru de spus despre acest serial, dar am ramas fara lexene. Nu mai stiu cum as putea sa va conving sa va uitati, ca merita.
Poate video-ul de mai jos va convige:

S-a dus dracu' totul.

Sa va simtiti bine.
De obicei, sunt optimista si vad ceva bun chiar si intr-un gandac, dar azi...eh...azi...cu greu am reusit sa ma conving ca totul va fi bine. Nu-mi place sa ma plang, si anul acesta am facut-o mult prea des, la oricine ma asculta. As vrea sa scap de acest obicei. Nu stiu daca pot, poate chiar nu vreau. Vreau sa treaca acest semestru mai repede. Stiu, abia a inceput si nu va trece maine, dar chiar vreau sa dispara mai repede.
Vreau sa am din nou timp sa scriu. De asemenea, ar fi minunat daca scoala nu mi-ar mai ucide cu atata brutalitate ideile. Vreau vacanta din nou.
Poate ca mentalitatea noastra este gresita, dar chiar sunt curioasa: "la ce ne trebuie?". Ar trebui sa invatam sa gandim ca japonezii, zice diriga. Da, sigur. Sa mor de epuizare? No, thanks.
Ca incheiere o sa va spun ceva:
I love Mondays. I hate Wednesdays.