Ah, stiu ca nu este deloc cel mai abordabil si placut subiect pe care as putea sa il dezbat in acest post, dar se leaga cu ce as vrea sa discut cateva paragrafe dupa. Probabil ca ati auzit mult prea multe lucruri legate de banci, legate de economie si criza politica din ultimii ani. Romania pare ca se duce pe marginea prapastiei dar sa fim serios - este, sau nu?
Bancile sunt o parte esentiala din viata noastra, atat de obisnuite noua ca nici nu le mai acordam atentie. Dar stim noi defapt ce sunt bancile? Ce se intampla cu banii nostrii, o data ajunsi in acel loc secret unde noi nu avem acces? Este destul de usor sa iti dai seama, si va va face sa va simtiti si un pic prost. Sau ignoranti. Dar nu va faceti griji, asa este majoritatea populatiei Pamantului.
In Banca, toata lumea stie ca iti depui banii, si esti extrem de bucuros ca obtii o dobanda generoasa. Nu sunt mare bancher, sau experta in economie, dar stiu indeajuns incat sa pot afirma cu siguranta ca banii aia nu vin de nicaieri. Nu face nimeni banii ca ni-i dea noua ca dobanda. Si de ce o primim, ma rog? Fiindca ni se ia din bani. In banci, ni se ia din bani - pentru imprumuturi, pentru actiuni, pentru alte dobande. Si nu suntem singurii - ganditi-va ca dobanda pe care noi o primim anual/lunar/bianual/naiba stie, vine din banii cuiva ce poate este un pensionar si are o pensie ca vai de ea. Sau poate vine din banii unui student ce abia poate sa isi plateasca chiria. La randul nostru, acoperim golurile din averea noastra cu bucatele din averea altuia. Acum metafora des folosita in reclame - Nu va faceti griji, domnule. Banii dumneavoastra lucreaza. - nu mai pare atat de eleganta, nu-i asa?Sa nu ne facem iluzii nici in privinta vorbariei despre "Criza monetara". Din nou spun, nu sunt nici studenta la ASE, nici nu planuiesc sa fiu; nu sunt intr-o familie de bancheri, si nu planuiesc sa devin unul. Este o concluzie la care am ajuns singura, si sunt suta la suta convinsa ca si voi puteti. Datorita dobanzilor, mereu vor fi datorii. Tu imprumuti 100 lei si, cu 5% dobanda, trebuie sa dai inapoi 105 lei. De unde sa iei 5 lei? Te imprumuti iar. Acel 5 lei este o datorie, oricum ai vedea-o, si va ramane intotdeauna datorie. Afacere buna? Nu prea cred.
Anul asta a fost si situatia aceasta teribil de tensionata din intreaga Romanie. Toata lumea la gatul cerloltalti, mult prea multe partide pe care nici nu le poti enumera. Alegeri? Referendum? Sincer, ce te intereseaza pe tine? Deloc. Vrei doar sa scapi cat mai repede, astfel incat sa ai din nou serile linistite cu familia. Din pacate, in Romania problema este starea de ignoranta totala, de nepasare pe care toata lumea a intampinat-o. Este cultivata prin propaganda, prin pauze de publicitate si show-uri in direct la care sunt invitati parlamentarii lu' peste. Avem iluzia informarii de catre un post de publicitate ce nu face altceva decat sa ne arate o parte a pozei si nu imaginea de ansamblu, sprijinindu-si astfel preferatul politic. Citim ziare in care jurnalistii au renuntat la impartialitate si isi exprima clar, cu o brutalitate opinia. Unde sunt vechii jurnalisti cu limbaj pretios si informatii taioase? Nu mai gasesti in ziua de astazi asa ceva. Jurnalismul a devenit o unealta politica, la fel ca multe alte lucruri de altfel.Privim in jur si vedem cat de jos am ajuns. Vedem ca suntem scufundati intr-o mlastina si nu facem nicio miscare sa ne tragem la suprafata. Poate doar niste minuscule eforturi pentru ca, mai tarziu, sa strigam cu mandrie ca "am incercat"! Dar este o minciuna. In Romania, nimeni nu incearca, sau incearca prea putini. Ne gandim ca daca deja am ajuns in lac, ce diferenta ar mai fi sa cadem si-n put? Din rau, in mai rau, n-o fi acelasi lucru? Aceasta atitudine generala - Trotuarul e plic de tigari aruncate, ce mai conteaza un chistoc? - de nepasare nu poate sa ne aduca decat nepasare. Ne gandim intai la noi intr-un mod imperfect, de moment. In indolenta noastra, ne consideram martiri. Ne agatam de copiii nostrii talentati, de valorile ce isi iau zborul in alte tari, ii asteptam sa ne traga din propria noastra mizerie. Dar trebuie sa ne gandim - ei au plecat de aici fiindca au simtit ca nu mai au sanse, ca nu e locul lor. Si oamenii aia, profesorii din Anglia, Germania, Franta, Rusia, Japonia, nu-i pregatesc asiduu pentru Romania, ci pentru tara lor!
Importam de toate. Exportam fier vechi si lemn, saracie, si talente, viitorul nostru pierdut.
Intr-un spirit pur romanesc, o sa zic si eu - Poate o fi mai bine la anu'!
