joi, 13 septembrie 2012

(1) Unui prieten foarte bun

Draga mea An., 

Afirmatia de pe poza ti se potriveste foarte foarte bine. Nu pot fi suparata pe tine prea mult timp. Ori imi amintesc ceva, ori ne cerem scuze in acelasi timp. Suntem cu adevarat ciudate, dar asta ne face speciale. 
Ne potrivim ca doua pisicute. Esti ca o sora pentru mine, si daca ai vrea, te-as gazdui oricand la mine, oricum chiar azi am fost sa luam mobila. 
Tu stii cum ne-am cunoscut, ai si spus asta. Ne-am cunoscut pe net si a fost chiar banal. Cine ar fi crezut ca am fi devenit atat de bune prietene? Tu zici ca eu am inceput conversatia cu un "hei". Ca sa fiu sincera, eu nu-mi mai amintesc. Sper sa ma ierti. Eu nu stiu prea bine nici despre ce vorbim in fiecare zi de vreun an. Ma mir ca nu ne-am plictisit deja una de alta. 
Avem atat  de multe lucruri in comun, incat am uneori impresia ca esti clona mea. Uneori insa sunt geloasa pe experienta ta de viata si pe faptul ca esti mai sociabila decat mine. Uneori ma mai supar pe tine fara sa stiu de ce, faca sa stii nici tu, apoi imi trece. Alteori realizez ce buna prietena esti si mi-e ciuda ca nu esti aici, cu mine. Sunt o egoista. Si uneori, ne certam/contrazicem pe subiectul: "A cui e vina?", dupa o alta cearta. Dar noi ne certam si ne impacam cerandu-ne scuze cu miile. Nu cred ca am fost suparate una pe alta mai mult de 10 minute, maxim. Iubesc asta la tine.
Abia recent, am inceput sa ne declaram dragostea prieteneasca. Nu stiu de ce o facem, dar pe mine una ma ajuta intr-o mica masura. Mi-e teama ca o sa dispar brusc si nu vreau sa regret ca nu am spus ce trebuia, cand trebuia. 

Cu drag,
Cealalta A.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu