In exact aceasta zi, peste zece ani, ma voi afla intr-un mic jazz bar de pe la marginea Bucurestiului. O sa fiu imbracata simplu, fiindca va fi ziua mea inapoi acasa. Poate un sacou pe care l-am purtat de prea multe ori o sa-mi acopere bratele si umerii.
O sa comand un Black Velvet numai ca sa enervez barmanul, dupa ce ii notez mental caracteristicile fizice. Voi urmari cum se descurca iar apoi, scot din geanta un carnetel. Scriu pe el observatiile mele, iar apoi il bag la loc. Ma voi juca cu cocktailul meu inainte sa-l gust, fiindca imi amintea de casa mea departe de casa. Mai tarziu, poate voi crea un personaj dupa caracteristicile saracului barman.
Voi visa pe acordurile de jazz ale pianului, pipaind marginea certificatului de Cambridge Business. Probabil voi primi un mesaj de la o alta prietena ce acum se distra pe strazile Londrei, intrebandu-ma unde naiba eram, si de ce nu eram pe internet. Voi zambi si ma voi ridica, apoi voi lua trenul de noapte catre acasa. Imi voi scoate Kindle-ul Fire si voi citi manuscrisul ultimei mele incercari de carte, incercand sa-mi dau seama ce voi putea sa corectez intai. Poate o sa revad ultimul sezon din BBC Sherlock, ce, desi aparuse de asa mult timp...
Voi ajunge pana la urma acasa, iar apoi voi profita de prima mea zi libera, dupa atat de mult serviciu. Ce serviciu va fi, nu prea stiu. Poate voi fi editor, poate designer, poate diplomat, poate chiar scriitor. Poate translator, sau profesor. Ultima e greu de crezut. Voi ajunge acasa, in oraselul meu mic pe care abia mi-l mai aminteam. Daca cineva ma va intreba cum poate sa ajunga undeva, ii voi raspunde cu un inocent "Sprechen Sie Deutsch?".
Dar nici acest scenariu nu este sigur sau permanent. Viata se schimba. Eu ma schimb.
Oricum ar fi.... Macar voi fi eu personajul principal in aceasta poveste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu