Draga N.,
Cat de mult as vrea sa vorbesc cu tine. Am atatea sa iti spun! Vreau sa imi cer scuze pentru atat de multe lucruri, sa iti multumesc pentru atat de multe lucruri, sa te imbratisez pentru ca m-ai ajutat de atatea ori.
Mi-ai fost ca o mama cand am dus lipsa de una. Ai fost la sedintele mele cu parintii, m-ai ajutat la teme cand am avut nevoie. Ai ras impreuna cu mine si m-ai ajutat sa vad ca, in jur, nu totul este ceea ce pare si ca nu toti au intentii la fel de bune ca mine.
Toata lumea te-a stiut in tot orasul. Ai fost o prezenta pe care nu o puteai rata, nu o puteai uita sau ignora. Ardeai cu un foc ce se vedea in felul in care mergeai, in care vorbeai. Erai blandete si determinare. Atat de trist ca ai fost luata atat de devreme, si din cauza unei boli atat de cotropitoare. Imi este foarte dor de tine, dar sper ca, acolo unde esti, iti este mai bine ca aici. Fiica ta te iubeste, asta pot sa-ti garantez, dar sunt sigura ca stii. Tu le stii mereu pe toate. Nu am mai vazut-o de ceva timp, dar nu fii suparata. Dumnezeu vede.
Iti multumesc pentru tot. Imi cer scuze pentru tot.
Te iubesc.
As vrea sa-ti spun atat de multe lucruri, dar spatiul... e limitat. Timpul la fel. Nu e corect.
Dar iti spun din nou: Te iubesc.
Nepoata ta,
Ana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu