Sincer, nu am cei mai extraordinari parinti, dar o iubesc pe mama mai mult decat orice, nu cred ca m-as descurca fara ea. Este cea mai buna prietena si apreciez si simplul fapt ca ma asculta cum ii spun cat de extraordinat este Misha Collins. Tata nu este asa, dar tot il respect. Nu a fost un tata extraordinar si educatia i-o datorez mamei, dar asta nu e un motiv sa-mi bat joc de el. Ii respect experienta de viata, si nu-mi pot imagina viata fara el. Mi s-ar parea ciudata.
Uneori, imi indemn unii prieteni sa le spuna parintilor ceea ce cred si ei mereu imi spun ca nu pot, pentru ca ar iesi scandal. Atunci, ma intreb de ce. In opinia mea, educatia parintilor parintilor este la fel de importanta. Dar ma enerveaza ca acei oameni, in loc sa modifice ceea ce lor nu le-a placut la parintii lor, ei doar copiaza comportamentul. E deranjat, dar poate copii lor o sa inteleaga asta. Dar sfaturile nu le dau niciodata cu rautate, cu idee de "arata-i babcului cine-i seful".
De asemenea, ma enerveaza cand unele persoane se plang din lucruri puerile si-si doresc automat ca mama lor sa moara. Eu nu pot decat sa tac. Ce sa le zic? Ca sunt tampiti la cap si ca trebuie sa aiba grija ce-si doresc? Am facut asta o data cu o prietena. Un timp, s-a oprit. Apoi a inceput iar. Nu i-am mai zis. Stiu prea bine ca la ea in familie nu este cazul, la altii poate este. Si totusi, sunt sigura ca undeva acolo, in adancimea sufletului, exista un respect pentru parinti. Mic, dar exista. Sper ca nimeni sa nu fie jignit de cuvintele mele. E doar parerea mea. Ganditi-va totusi, ca se poate mai rau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu