Straine,
Esti tipul dragut de vis-a-vis pe care nu l-am cunoscut niciodata dar pe care il stiu doar in treacat. Esti vecina pe care o vad in fiecare dimineata plecand catre centrul orasului si nu stiu cand se intoarce. Esti barbatul taciturn ce isi ia dejunul intr-o gara, mult prea singur. Esti toti cei carora nu le cunosc numele, dar stiu ca exista, sunt acolo chiar in fata mea.
Se spune ca nu mai esti un strain cuiva daca iti spui numele, dar nu cred asta. Exista oameni ce se cunosc de o viaata intreaga si tot sunt straini unul altuia. Un barbat cunoaste o femeie de douazeci de ani si se adreseaza unul altuia cu pluralul, in timp ce o femeie pe care un barbat o cunoaste de douazeci de minute si i s-a oferit zisului barbat, i se adreseaza cu un intim "tu". E destul de ciudata, aceasta norma. In engleza spre exemplu, nu exista forme diferite pentru singular si plural la persoana a doua, si nici pronume de politete. Interlocutorul realizeaza respectul prin intonatie sau alegerea cuvintelor.
Asta inseamna ca noi, romanii, suntem mai conservatori?
Revenind la subiectul de fata. Ce voiam sa-ti scriu? Ah, da. Toti incepem ca straini. Doi prieteni foarte buni incep intotdeauna ca straini. Indragostitii isi reamintesc cu drag de momentul primei intalniri, dinaintea caruia tot straini au fost. Eu sunt tu, iar tu esti la randul tau toata lumea. Ma simt filosofica astazi. Intr-adevar, prin scrisoarea ta ma adresez restului de 99,99% a populatiei Pamantului, pe care nu o cunosc.
Uneori imi esti antipatic, alteori ma atragi, alteori imi esti indiferent. Te-am vazut apatic, fericit, trist, si nu am stiut niciodata de ce. Asa m-au vazut si pe mine, altii ce nu ma cunosc. Te inteleg.
Sper sa te cunosc mai bine,
O Straina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu