Draga cititor,
Din pacate, nu am cui sa ii trimit aceasta scrisoare. Nu am o persoana pe care o urasc in adevaratul sens al cuvantului. Am avut "urele" mele copilaresti, unele din afectiune, altele din invidie, altele din gelozie, dar le-am uitat. Erau irelevante, si nu este corect sa pastrez o astfel de repulsie puerila cand oricum o voi uita peste cateva zile sau asa.
Intr-adevar, au fost multe persoane care mi-au pus bete in roate, dar nu ii urasc. E treaba lor. Nu pot uri atat de multi oameni, dar tot ma pot razbuna pana la urma. Sunt foarte razbunatoare, si mereu platesc cu aceeasi moneda, orice s-ar intampla. Parca am vorbit de carnetelul acela rosu in care am numele tuturor persoanelor ce mi-au facut rau. Visez ca, intr-o zi, poate sa ma intorc la ei cand voi fi realizata, si sa le arat ca nu le-a folosit la nimic, nici mie, nici lor. Si sa ma razbun, poate. Era o prima doamna ce a facut cam ca mine, nu mai stiu cum o chema. Din America.
In orice caz. Iti multumesc ca m-ai ascultat, si sa nu uiti ca ura este ceva ce fabrici tu, sau iti baga in cap altii. Nu te lua dupa ei, vezi-ti de treaba ta si continua sa mergi pe calea aleasa de tine si nu de alti oameni. Ei merg pe ale lor, tu pe a ta. Simple as that.
Sper sa-mi asculti sfatul.
Cu drag,
O fata oarecare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu